Mănăstirea Sadova Dolj

    

                                                 

                                                                    

MĂNĂSTIREA SADOVA DOLJ

DUMNEZEIASCA LITURGHIE ESTE UŞA MÂNTUIRII                              

                A fost reânfiinţată practic în 1990, şi oficial în1992 cu binecuvântarea Sfântului Sinod. 

                Mănăstirea este situată în câmpia Dunării, în partea de sud a Olteniei, pe drumul internaţional Craiova - Bechet, la o distanţă de 55 de kilometri de Craiova, de 20 de kilometri de fluviul Dunărea, şi la 1 km de comuna Sadova.   

                Întemeierea ei se pierde în negura vremilor.  Cel mai vechi document ce atestă existenţa mănăstirii Sadova, este din anul 1530, dar cu siguranţă viaţa monahală este cu mult mai veche. Un document, de la Matei Basarab, arată că : "...această sfântă mănăstire Sadova, fost-au făcută de lemn, de mai nainte vreme... încă de cinstitul şi răposatul strămoşul domniei mele, de jupân Barbu". Printre ctitorii importanţi din acea vreme se cunosc boierii craioveşti: Parvu Craiovescu, Barbu Craiovescu, de care s-a pomenit, şi Datco Armaş.                 

               Biserica 

               În anul 1633 biserica de lemn „fiind bătrână şi din lemn stricat” e reclădită de domnitorul Matei Basarab. Legenda spune că Matei Basarab a dus lupte cu turcii la Schela Ciobanului, în zona Bechet, acolo unde Jiul îşi varsă  apele în Dunăre. Pierzând în două rânduri şi ajungând cu armatele la Sadova, în pădure, la biserica apărată de mlaştini şi păduri, unde a aşteptat întăriri. Merge la biserica din lemn şi se roagă la icoana Sfântului Nicolae promiţând că, în cazul obţinerii victoriei împotriva turcilor, va ridica drept recunoştinţă o mare biserică din zid. Întăririle l-au ajutat, dar mai ales Dumnezeu, să îi învingă pe turci, la 26 august 1632. Ţinându-şi promisiunea începe, în anul 1632, construcţia actualei biserici, de zid, care va fi sfinţită în 1633, cu hramul Sfântul Nicolae, ca şi precedenta.

Matei Basarab

                

1. Pisania originara a bisericii s-a pierdut şi în locul ei a fost pictata în 1852 pe peretele de est al pronaosului o alta: "...indemnatu-s-a de la Duhul Sfânt Matei Basarab Voevod domn a tota Teara Romaneasca si despre tara Armasului si Fagarasului de au zidit si acesta sftna dumnezeiasca monastire ce se nimescea Sadova si unde sa prasnueste hramul sfntul Nicolae ... 1633 August 26". 
2.         Biserica este în plan triconc, cu turla pe naos din cărămida, cu ziduri groase, înaltate pe o fundaţie din bolovani de piatră. Are un pridvor inchis, destul de încăpător. Naosul este impunator, cu turlă înaltă şi cu abside adânci. 
             Pictura din altar datează dinanul 1792, de pe timpul egumenului Paisie, iar în restul bisericii din 1852, restaurată în 1903, fiind asemănătoare cu cea a mănăstirii Moldoviţa. 
   
               Biserica Mănăstirii Sadova a fost restaurată între anii 1903 şi 1905, fiind sfinţită în 1904, în prezenţa Regelui Carol, primind o înfăţişare exterioară nouă. Vechea decoraţie exterioară cu firide şi arhivolte plate şi parametrul din cărămidă aparentă, alternând cu benzi de tencuiala casetată, a fost distrusă, iar pe suprafata rasa s-a placat caramida modernă, cu firide şi arhivolte, realizate din stuc decorat cu vrejuri, iar arcaturile turlei se descarca pe capiteluri de mortar.    
   
   
3. 
6. În anul 1997 au început lucrările de restaurare şi consolidare a exteriorului bisericii, care s-au definitivat în anul 2009.
   
    
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
   
    Ansamblul mănăstiresc:  
                   Lăcaşul sfânt a fost împrejmuit cu ziduri fiind construit ca o mănăstire-cetate. Mănăstirea Sadova ni se înfăţişează ca făcând parte din seria mănăstirilor fortificate, cu ziduri mari de incintă de 6-7m, prevăzute cu turnuri de colt şi cu metereze. Mănăstirea Sadova este fortificată de Matei Basarab, în anul 1640, apoi Preda Brancoveanu va continua lucrările acestuia.

 Voievodul ctitor, Matei Basarab, mentiona în 1646 că mănăstirea era "de piatra, cu chilii şi cu toate ce sa cade casei lui Dumnezeu". Aşezământul s-a bucurat şi de atenţia domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, care zideşte în afara zidurilor o bolniţă, în 1692-1693. Pe harta stolnicului Cantacuzino figurează ca o mănăstire mare, iar în actele administraţiei austriece, cu mai multe moşii. Ameninţata cu decăderea, Constantin Mavrocordat o închină Mitropoliei Ţării Româneşti pentru a-i purta de grijă. Mănăstirea a avut mult de suferit de pe urma războaielor turco-austriece din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În 1793, este refăcută parţial de egumenul Pantelimon. 

Viaţa monahală: După documentele existente reiese că Mănăstirea Sadova a fost la început de călugări, al căror număr era considerabil. Din mărturiile istoricilor bisericeşti, ca de pildă Paul de Alep, din secolul al XVIII-a, care vorbeşte de clădirile impunătoare ale mănăstirii înţelegem că a fost o obşte mare, în anumite izvoare chiar vorbindu-se de sute de călugări. Amintim de stareţul Paisie, din secolul al XVIII-a, şi de stareţul Dionisie Romano, din secolul al XIX-a, care au refăcut mănăstirea.

       Vitregiile vremurilor au secătuit mănăstirea, la sfârşitul secolului al XIX-a o aflăm deja în dezintegrare adăpostind puţini călugări.

           În 1959 avea obşte de călugăriţe. Acestea au fost însă obligate sa părăsească locaşul în urma decretului 410, iar biserica a fost transformată în biserică de mir. 

           A fost re-înfiinţată practic în 1990, şi oficial în1992 cu binecuvântarea Sfântului Sinod, având astăzi obşte de maici şi un părinte duhovnic.

Hramul: e "Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni", prăznuit pe 6 decembrie, asemenea cu a vechii biserici. Sfântul Nicolae este ocrotitor special al acestui aşezământ, ceea ce s-a simţit de-a lungul secolelor, şi putem simţi fiecare dacă căutăm să intrăm în legătură duhovnicească cu el, prin rugăciune şi pocăinţă.

  Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, ale Sfântului Ierarh Nicolae şi ale tuturor sfinţilor Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Ieromonah Pahomie

moisegiuliano@yahoo.com

  

Ortodoxia mea cea sfântă

Ortodoxia mea cea sfântă

Comoară vie şi divină,

Averea unicei Biserici

Înveşmântată în lumină

Greu încercat’ai fost pe lume.

De la Hristos cel răstignit

Şi până azi oamenii şi demoni

Cu mare ură te-au lovit.

Fecioară fără de prihană

Cu viers divin şi cânt frumos

Veşmântul tău cel sfânt i’acelaşi

În care te’mbrăcat Hristos.

Acelaşi port, acelaşi cântec,

Aceiaşi sfântă modestie,

Aceiaşi viaţă şi lumină

Păstrezi în sfânta-ţi feciorie.

Lumea urându-te pe tine

Şi preaslăvitele-ţi comori

Şi-a făurit sluţenii proprii

Şi mândri-au zis că-ţi sunt surori.

Dar tu rămâi neprihănită

De compromis – cu Lucifer-

Străină de această lume,

Că tot ce ai e de la cer.

În duşmănia lor nebună

Sunt mulţi ce vor să te sluţească

Să te dezbrace de lumină

Şi cinstea să ţi-o pângărească.

Lupi deghizaţi în piei de oaie

Aduc lumescul prin cel rău

Nepricepând că-i imposibil

Să-l schimbi pe omul –Dumnezeu.

Hristos e cel ce te păzeşte

(Cel răstignit şi înviat)

Şi vei rămâne’n veci aceiaşi

Nepângărită de păcat.

Mişeii şi vânduţii lumii

Se pângăresc numai pe ei

Şi cei de’ungând şi-un duh cu dânşii

La fel de orbi şi de mişei.

Ortodoxia mea iubită

Puţinii care te iubesc

Sunt în Hristos smeriţi şi-n fapte

De ascultare te slăvesc.

nu ştiu autorul

                           Depinde de voinţa ta

                           Depinde de voinţa ta

                           Nimic nu e mai scurt ca viaţa,

                           Dar nici mai lung nimic ca ea,

                           Poţi ori s-o pierzi, ori să ţi-o mântui,

                           Depinde de voinţa ta.

                           Nimic nu-i mai amar ca viaţa,

                           Dar nici mai dulce decât ea,

                           Poţi face-n ea ori rău, ori bine,

                           Depinde de voinţa ta.

                           Nimic nu-i mai înalt ca viaţa,

                           Dar nici mai josnic decât ea,

                           Poţi fi un înger ori un demon,

                           Depinde de voinţa ta.

                           Nimic nu-i trecător ca viaţa,

                           Dar nici mai veşnic decât ea,

                           Poţi s-o trăieşti în har sau flăcări,

                           Depinde de voinţa ta.

                           Nimic mai mărginit ca viaţa,

                           Dar nici nemărginit ca ea,

                           Poţi fi mişel ori poţi fi vrednic,

                           Depinde de voinţa ta.

                           Dar, de la clipa morţii tale

                           Şi până-n veci de veci, vei sta

                           Ori cu Hristos, ori cu satana,

                           Depinde de voinţa ta.

nu ştiu autorul

Mănăstirea Sadova-Sfântul Nicolae; Comuna Sadova Dolj, Tel 0773848124